Think Outside the Box și Asociația ROI au continuat ieri seria de întâlniri ”EROI dintre noi” cu câțiva dintre bicicliștii care au ajutat într-o mică/mare măsură la schimbarea mentalității românilor prin transformarea bicicletei din probă de curaj, în mijloc de transport firesc.

Cosmin Popan de la Portocala Mecanică a fost moderatorul acestei întâlniri, acționând ca un arbitru în momentul în care spiritele s-au încins și polemicile despre purtarea sau nu a căștii de protecție în București, precum implementarea unui standard sau a unei legi pentru bicicliști, păreau interminabile. Dar despre asta am promis că vom discuta când ne vom reîntâlni.

Pentru început, invitații s-au prezentat într-un minut:

Marian Ivan (Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România):

Sunt unul dintre cei care se zbate în ultimii ani pentru a avea ”piste decente” în București. Dacă nu aveam piste deloc în București, ar fi fost bine. Așa, având piste proaste, ne-am întors cu 30-40 de ani înapoi.

Lena (Asociația Bate Șaua să priceapă iapa):

Facem lobby în fața autorităților, iar în ultimul an a făcut parteneriate cu mai multe orașe din țară. Un rezultat vizibil este la Râmnicu Vâlcea, unde primăria a înțeles importanța bicicletelor, amenajând piste pe carosabil. Mai greu este însă în București, unde autoritățile sunt mai puțin receptive.

Doina Țiței, Daniel Sardan (organizatori Prima Evadare):

Prima Evadare este un mod de a promova bicicletele și zonele frumoase din jurul Bucureștiului. Este totodată un început de drum pentru cei care participă la prima lor competiție.

Vladimir Iugan, Cătălin Teodoru (Comunitatea Bicicliștilor din București):

CBB e înființată chiar anul acesta, scopul principal fiind crearea unei infrastructuri locale, luptând mai bine cu autoritățile, care sunt extrem de încăpățânate. Să schimbăm pistele și stasurile existente, lucru pentru care avem nevoie de multă muncă și răbdare. Platforma noastră vrea să reunească toate grupurile care vor să adere și să se implice în aceste lucru.

Corneliu Belciug (Green Revolution):

Avem proiecte și organizăm evenimente de promovare a a mersului pe bicicletă în  București, Iași, Timișoara, Brașov, anul acesta și la Sibiu: centrele de închiriat I’Velo, Bicicleta cu cravată sau Student’O Bike.

Oana Deliu (Velo Bello-SkirtBike) :

SkirtBike este un proiect adresat femeilor, sprijinind mersul pe bicicletă în oraș, care se extinde treptat în alte orașe ale României – Timișoara, Iași, Sibiu, Arad, Baia Mare, în curând Brașov, Cluj, Drobeta Turnu Severin și lista poate continua. Încurajăm mersul pe bicicletă în rândul femeilor, ele fiind cele mai bune ambasadoare ale mersului cu bicicleta. Când într-un oraș vezi femei mergând pe bicicletă, îți dai seama că este safe să faci asta. În plus SkirtBike este și un eveniment de imagine, care face mai vizibilă bicicleta în media, presă si online.

Mircea Crisbășanu (Cycling Romania):
Proiectul meu de cicloturism este o inițiativă pornită din pasiune, dar și din experiența dobândită în Olanda și Elveția. Dacă în Olanda, de pildă, după o lună peisajul se repetă, în România nu se întâmplă acest lucru.

Alex Boia, promotor independent al cicloturismului:

Am învățat să iubesc bicicletele tot în Olanda și m-am hotărât să susțin acest obicei și în România.

După scurta prezentare, principalul punct de discuție a fost relația cu autoritățile, unde Marian Ivan, Lena, Daniel Sardan și Corneliu Belciug au fost cei mai în măsură să dea sfaturi și să ne povestească cum stau treburile la primărie, ducând de ani de zile o luptă de convingere cu autoritățile când vine vorba de infrastructura ciclistă din București, implementarea standardelor europene pentru biciclete în România sau de obținerea autorizațiilor pentru organizarea unor evenimente ce promovează mobilitatea urbană/competiția pe biciclete. Din experiența lui Daniel, care pentru a realiza Prima Evadare, cea mai mare competiție de ciclism din România – cu peste 1500 de participanți anual, ne recomandă să avem răbdare, căci el are de strâns 20 de autorizații de aprobare a concursului și de multe ori le obține chiar cu câteva ore înainte.

Corneliu Belciug de la Green Revolution consideră că ”întrebarea corectă ar fi ce anume trebuie să comunicăm autorităților, nu cum comunicăm. (…) Deși bicicliștii au probleme legate de infrastructură, de câini vagabonzi, de lipsa cicloturismului în România, încurajarea cicloturismului de către CFR etc.  totuși Corneliu e de părere că “nu putem cere rezolvarea tuturor problemelor dintr-o dată, ci să stabilim mai întâi una punctuală. Anul 2012 încă nu l-am pierdut. Noi poate ar trebui la un moment dat să ne gândim ce anume putem să le cerem autorităților în 2012, ce anume putem să le cerem autorităților în 2013 (…) Urmează să publicăm un studiu la nivel național, referitor la probleme bicicliștilor din mediul urban și sperăm ca din acest studiu să putem identifica mai ușor problemele acestora. Proiectul respectiv ne va ajuta să ne cristalizăm o platformă de comunicare comună. Biciclistul este privit, ca statut, undeva sub pieton. E înjurat de șoferi că merge pe stradă și de pietoni, că merge pe trotuar.”

Al doilea punct al discuției a fost educația românilor în ceea ce privește bicicleta, iar întrebarea pe care Cosmin Popan le-a adresat-o participanților a fost “în ce mod am putea să facem educație prin spoturi tv sau educație în școli”. Un prim exemplu ar fi educația șoferilor din Olanda, care sunt învățați cum să deschidă portiera și cum să se asigure că nu le pune viața bicicliștilor în pericol. Educația în școli și discuție face to face cu șoferii pe stradă au avut-o în program Asociația Bate Șaua Să Priceapă Iapa, însă la capitolul spot tv, ne împotmolim din lipsa fondurilor.

Cei prezenți au considerat că bicicleta este de fapt un mijloc de transport pe care îl foloseam în copilărie foarte des și acum doar ne-am întors la ea. Daniel Sardan a adăugat că educația trebuie făcută atunci când ești mic și copiii au nevoie de o poveste și de o motivație puternică; ne-a povestit cazul unei fetițe de 3 ani care a primit cadou o cască de bicicletă și nici după lupte mari de convingere, n-a vrut să o poarte. Însă în momentul în care s-a văzut singura fără cască printre cei 2000 de participanți la  Prima Evadare, a început să plângă după ea. De atunci nu iese fără cască la plimbare…

Corneliu Belciug:

Pentru a atrage copiii să meargă pe bicicletă pentru că e sănătos, trebuie să le dăm un motiv care sa îi identifice cu mișcarea, trebuie să creezi o poveste pentru ei, așa cum a făcut Alex Mandea cu bicicletele Pegas. Trebuie sa le găsim o cauză care să îi motiveze pe copiii, de care ei să fie mândri.”

Al treilea punct al discuției s-a concentrat asupra cicloturismului în România, comparativ cu cicloturismul din alte țări, unde  atât Mircea Crisbășanu, cât și Alex Boia, promotor independent al cicloturismului, sunt de părere că lipsesc traseele amenajate, indicațiile și marcajele.

Poți construi infrastructura de așa natură, astfel încât să poți atrage turiști. Am câteva mii de kilometri la bord și, totuși, anul trecut când am fost pe trasee, mi-a fost frică. Există porțiuni de drum foarte lungi, de câteva zeci de kilometri, unde nu întâlnești nicio așezare, iar un alt exemplu care arată că infrastructura chiar contează este faptul că  multe dintre drumurile asfaltate sunt discontinue. Te trezești dintr-o dată că nu mai ai un drum pe care să-ți poți continua drumul în bune condiții, spune Alex.

 Cei doi cicloturiști ne-au povestit aventurile lor pe biciclete, despre frica de a rămâne fără bicicletă peste noapte, viteza cu care treceau mașinile pe lângă ei pe drumurile naționale și despre slaba susținere a CFR-ului în ceea ce privește transportul bicicletelor. Cu cele 7 vagoane puse la dispoziție bicicliștilor, nu ai cum să acoperi rutele cele mai frumoase, dar nici să oferi spațiu numărului mare de cicloturiști din weekend.

Ce atitudine ia Ministerul Transportului în acest context și cum se promovează Eurovelo? N-aș prea vrea să comentez aici, știu doar că m-am încurcat în legile care trebuie aprobate pentru a face marcaje și trasee sigure în România. Atitudinea lor este ca cea din filmul lui Vlad Ursulean.

Cu ce concluzii am plecat acasă? Trebuie să fim uniți și să avem un mesaj comun. În rest, la pedale înainte!

  One Response to “Despre infrastructură, legi și cicloturism în România”

  1. [...] Nu intru foarte mult în detalii despre ce s-a povestit punctual în cele vreo 3 ore de dezbatere. Relatări detaliate de la întâlnire puteţi găsi şi pe TOTB (aici şi aici), precum şi pe Skirt Bike. [...]

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

   
Embeded Code: © 2012 skirtbike - Site realizat de Deliu Bogdan - HEAVYWORKS STUDIO - [email protected] Suffusion theme by Sayontan Sinha